Poetry

Umbre destrămate
Albe înfiorări




miroase a pământ
şi a ploaie,
miroase a somn şi a moarte.

şi vreau să simt cum cresc
şi răsar
în apus.
cum prind rădăcini
şi îmbătrânesc.

şi-apoi să cad,
îngălbenită de fericire.
printre frunze.

sau cu frunze
şi frunze.

vreau să simt o apăsare
şi căldură
şi să-mi dau seama
că am făcut
un covor moale,
cu broderii măiestre.

şi mai vreau să
mă poarte vântul
pe nisipul cald, încă.
pe nisipul ce nu a uitat
bogăţia, căldura.
şi să plutesc pe valurile
ce deja se înarmează.
vreau să mă prind în
horă cu marea
şi cerul.
să le prind mâinile
şi să ne învârtim
nebuneşte.

şi să fur o perlă,
să-i dau culoarea mea.
ai mai văzut o perlă
sângerie?

apoi, sătulă
să mă ia albul
şi să mă îmbrăţişeze.

şi toate astea
într-o seară.
acum.
mâine e prea devreme.

...

viaţă, mă mai vrei?







Enjoy. : )

2 comentarii:

Anonim spunea...

dacă nu te vrea viaţa te iau eu oricând. *hugs*

te priceeeeepi, vreau şi eu priceperea ta lol. xD

~The too tired to sign in Emi.

White Shadow spunea...

Oh, Emi *hugs back*


Thanks.