Umbre destrămate
Albe înfiorări
miroase a pământ
şi a ploaie,
miroase a somn şi a moarte.
şi vreau să simt cum cresc
şi răsar
în apus.
cum prind rădăcini
şi îmbătrânesc.
şi-apoi să cad,
îngălbenită de fericire.
printre frunze.
sau cu frunze
şi frunze.
vreau să simt o apăsare
şi căldură
şi să-mi dau seama
că am făcut
un covor moale,
cu broderii măiestre.
şi mai vreau să
mă poarte vântul
pe nisipul cald, încă.
pe nisipul ce nu a uitat
bogăţia, căldura.
şi să plutesc pe valurile
ce deja se înarmează.
vreau să mă prind în
horă cu marea
şi cerul.
să le prind mâinile
şi să ne învârtim
nebuneşte.
şi să fur o perlă,
să-i dau culoarea mea.
ai mai văzut o perlă
sângerie?
apoi, sătulă
să mă ia albul
şi să mă îmbrăţişeze.
şi toate astea
într-o seară.
acum.
mâine e prea devreme.
...
viaţă, mă mai vrei?
Enjoy. : )
S-a dus!
Ce repede s-a dus vara asta... Parca anul trecut, cand aveam 5 kilograme de gips pe mine, a trecut mai incet. Si zau ca nu din cauza gipsului.
Ii aud pe unii pe la colt de strada: "Vai, e deja toamna!" Imi vine sa le zic ca-i vara, toamna e peste cateva luni.
Si uite-asa ma incapatanez sa cred ca e vara si ca frunzele ce cad din copaci cad din cauza caldurii.
Si vara voastra a trecut asa repede?
Ii aud pe unii pe la colt de strada: "Vai, e deja toamna!" Imi vine sa le zic ca-i vara, toamna e peste cateva luni.
Si uite-asa ma incapatanez sa cred ca e vara si ca frunzele ce cad din copaci cad din cauza caldurii.
Si vara voastra a trecut asa repede?
